Turda - Institutii - imagini de altadata - de pe net - http://ana-maria-catalina.blogspot.com/2015/06/turda-institutii-imagini-de-altadata.html
Jun 5, 2015Public
Photo: Case cu pietre
Photo:
Photo:
Photo:
Photo: sursa foto Muzeul de Istorie, copie foto A.M.Catalina  - 2018.05.19
Photo: sursa foto Muzeul de Istorie, copie foto A.M.Catalina  - 2018.05.19
Photo: sursa foto Muzeul de Istorie, copie foto A.M.Catalina  - 2018.05.19
Photo: sursa foto Muzeul de Istorie, copie foto A.M.Catalina  - 2018.05.19
Photo: sursa foto Muzeul de Istorie, copie foto A.M.Catalina  - 2018.05.19
Photo: Muzeul de Istorie - gravura
 - sursa  - Facebook, Suciu Petru
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=878638128876149&set=pcb.878638182209477&type=1&theater
Photo: Turda si turdeni la Marea Unire - expozitie  - Piata 1 Decembrie 1918 - in vedere Piata Republicii, Teatrul Municipal -  2018.05.10

http://ana-maria-catalina.blogspot.ro/2018/05/turda-si-turdeni-la-marea-unire.html
Photo: Muzeul de Istorie
sursa Facebook. R.C.
Photo: Muzeul de Istorie -
sursa foto Radu Cerghizan
Photo: Muzeul de Istorie
sursa. Facebook. R.C.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1604756143171200&set=pcb.1604756243171190&type=3&theater
Photo: Balconul în stil Renaissance de la Muzeul de Istorie din Turda (20 iunie 1993).
sursa Facebook, R.C.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1641081376205343&set=a.1461038877542928.1073741826.100009104908756&type=3&theater
I.L.T.
https://www.facebook.com/groups/biselectro/permalink/1210804952274797/
Photo: Muzeul de Istorie - 1971 (?) 
sursa: Facebook. R.C.
Photo: Muzeul de Istorie
sursa Facebook. R.C.
Photo: Muzeul de Istorie  fosta "Casa de Cultura" - 1915
surse
http://postcards.hungaricana.hu/hu/225795/
si
https://www.facebook.com/regikepeslapok/photos/a.1056000064415048.1073741873.996673943680994/1056003284414726/?type=3&theater
Photo: Muzeul de Istorie - 1900
sursa foto R.C
Photo: Casa Camarii de Sare - la inceputul sec. XX
sursa
din Pavilionul de intrare in Salina
https://picasaweb.google.com/107688808876058179047/6144939369749247953?feat=flashalbum#6285142316468169970
1900 - sursa Facebook, R.C.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1604756016504546&set=pcb.1604756243171190&type=3&theater
Photo: Muzeul de Istorie - 1900
sursa info  R.C
Din Turda - Aleea Durgaului, Nr.7, din hol - expo. documente 
Sursa A.M.C. - album:

http://ana-maria-catalina.blogspot.ro/2015/05/turda-aleea-durgaului-nr7-din-holul.html
Photo: Muzeul de Istorie - 1890
sursa foto R.C
Photo: Din Turda - Aleea Durgaului, Nr.7, din hol - expo. documente 
Sursa A.M.C. - album:

http://ana-maria-catalina.blogspot.ro/2015/05/turda-aleea-durgaului-nr7-din-holul.html
Photo: "Contact / Pogány Miklós şi cămara de sare din Turda"

articol scris de Razvan Mihai Neagu 
http://corbiialbi.ro/index.php/contact/122-pogany-miklos-si-camara-de-sare-din-turda/

Articol in copie: 
" Primele ştiri referitoare la Pogány Miklós şi la acţiunile sale în sprijinul demersului antiotoman al lui Iancu de Hunedoara, provin dintr-o diplomă emisă de guvernatorul Ungariei la 12 octombrie 1447 din Timişoara. Astfel, Iancu de Hunedoara a cerut capitlului din Alba Iulia să-şi trimită reprezentantul pentru a lua parte la punerea în stăpânire a lui Pogány Miklós şi a altui cetăţean al Turzii, Zyndy Imre, asupra posesiunii Tătârlaua, aparţinătoare domeniului Cetăţii de Baltă, pe care le-o dăruieşte pentru faptele lor săvârşite în ultimele lupte victorioase cu turcii atât la Poarta de Fier cât şi în Ţara Românească. 

Din mărturia lui Iancu aflăm că cei doi locuitori ai Turzii au luat parte în mod efectiv şi personal la luptele cu turcii din anul 1442. Astfel, Pogány Miklós a participat la bătăliile victorioase de la Poarta de Fier a Transilvaniei din septembrie 1442 şi la bătălia de pe râul Ialomiţa (25 septembrie 1442). În această ultimă bătălie, se pare că Pogány Miklós a condus un mic corp de oaste (un banderium), alcătuit din locuitori ai Turzii şi ai împrejurimilor. Ulterior acestor bătălii Pogány Miklós a participat la Campania cea Lungă (1443) din Peninsula Balcanică în urma căreia Iancu de Hunedoara a reuşit să elibereze de sub turci oraşele Niş şi Sofia.



Cel mai timpuriu document, care îl atestă pe Pogány Miklós datează din anul 1444, când acesta apare la Turda, unde s-a remarcat ca un cetăţean de vază. Cel mai probabil şi datorită meritelor sale demonstrate contra turcilor otomani la 28 decembrie 1444, Petrus Balogh, judele Turzii şi magistratul oraşului i-a donat lui Pogány Miklós, terenul Középcsere aflat pe valea Petrilaca, în scopul de a amenaja acolo un heleșteu pentru a rezolva parțial problemele orașului cauzate de lipsa de apă. 

Pogány Miklós a fost un om bogat. Starea materială deosebită a camaradului de arme al lui Iancu de Hunedoara este confirmată de un document ulterior, din 11 aprilie 1447, prin care guvernatorul cere conventului din Cluj-Mănăştur să-l introducă pe Pogány Miklós şi pe Zyndy Imre, cetăţeni ai Turzii în stăpânirea moşiei regale Tătârlaua din comitatul Târnava, oferită drept gaj pentru un împrumut de 1500 de florini de aur, necesari finaţării războaielor cu turcii. 

Acest act atestă fără putinţă de tăgadă starea financiară deosebit de bună a lui Pogány Miklós, care a devenit unul din creditorii guvernatorului regatului Ungariei. Noua colaborare a lui Iancu cu vechiul său camarad de arme a survenit într-un moment important al domniei guvernatorului Ungariei. 

Necesităţile materiale solicitate de imperativele militare i-au impus lui Iancu să apeleze la ajutorul zonei pe care o cunoştea cel mai bine şi de unde provenea, Transilvania. Între octombrie 1447-martie 1448, Iancu de Hunedoara a întreprins un adevărat tur al Transilvaniei, fiind atestat la Caransebeş, Timişoara, Turda, Aiud, Mediaş, Sighişoara, Braşov, Sfântu Gheorghe, Odorheiul Secuiesc, Sebeş şi din nou la Timişoara. Ulterior acestui tur, Iancu a particpiat la dieta de la Buda, iar în vara anului 1448 a revenit în Transilvania, fiind atestat din nou la Turda. 

După cum se observă itinerariul guvernatorului Ungariei a inclus şi Turda. De ce a ales Iancu şi Turda este o chestiune simplu de explicat. 

Oraşul era un important punct economic, centrul exploatării de sare din Transilvania, iar Pogány Miklós a devenit comite al cămării de sare de la Turda (comes camerae salis), post de o importanţă deosebită, atât sub aspect politico-economic, cât şi financiar. Pogány Miklós a deţinut această funcţie între 1447-1451. 



                   Casa Cămării Sării - Turda. „Locul de muncă" al lui Pogány Miklós

Pentru a sublinia însemnătatea funcţiei de comite al cămării de sare de la Turda se impun unele precizări referitoare la această demnitate. Comitele cămării de sare era un înalt demnitar al Transilvaniei numit direct de regele Ungariei, în cazul de faţă de guvernator, Iancu de Hunedoara. 

Atribuţiile comitelului erau: aprovizionarea salinelor şi a lucrătorilor, asigurarea dotării tehnice necesare exploatării, angajarea şi plata munictorilor, depozitarea şi transportul sării. 
În acest context s-a produs şi înnobilarea înaltului funcţionar al cămării de sare. La 13 octombrie 1447 Iancu de Hunedoara aflat în Timişoara a emis diploma de înnobilare a lui Pogány Miklós din Turda pentru fidelitatea şi meritele sale deosebite în slujba coroanei ungare. 

Prin intermediu acestui document Pogány Miklós era ridicat la rangul de nobil al regatului ungar, atât el personal, cât şi urmaşii săi, având dreptul de a poseda blazon, care putea fi folosit liber în ceremoniile tipic feudale, cum ar fi turnirurile şi etalat pe sigilii, inele, coliere sau corturi. Pe blazonul nobiliar al lui Pogány Miklós este figurat un cap de pelican, care apare dintr-o coroană, pe un scut cu fundal roşu. 



Menţiunile referitoare la Pogány Miklós încetează din nou până în anul 1458, când Matia Corvinul a devenit regele Ungariei. Despre fostul colaborator al lui Iancu de Hunedoara se ştie că nu şi-a pierdut influenţa în cercurile de putere din Ungaria, rămânând în continuare un apropiat al curţii şi după 1456 

Pogány Miklós este menţionat din nou abia în 1464, în legătură cu o sarcină militară încredinţată de regele Matia Corvinul. Faptul că regele i s-a adresat direct demonstrază că nobilul turdean şi-a menţinut poziţia influentă la curtea regală. La 5 iunie 1464 Pogány Miklós scria din porunca regelui, judelui oraşului Sibiu cerându-i să trimită urgent la Szeged o bombardă împreună cu ghiulele de piatră aferente. Facem precizarea că Sibiul, alături de Braşov şi Sighişoara, era un important centru de fabricare a armelor. Pentru a grăbi acest transport, Pogány Miklós preciza ca el să se facă pe apă zi şi noapte. 

Cu certitudine ilustrul cetăţean al Turzii era familiarizat cu această modalitatea de transport, deoarece drumul sării pe Mureş era o veche modalitate de transport al preţiosului minereu, încă din vechime. Drumul începea pe râul Arieş (afluent al Mureşului), la Decea (lângă Turda), iar sarea transportată cu plutele sau cu ambarcaţiuni ajungea pe Mureş, iar apoi pe Tisa, în oraşul Szeged, unde exista unul dintre cele mai mari depozite de sare din Ungaria medievală. 

Ultima menţiune despre el datează din anul 1466, însă la 12 martie 1472 soţia sa, Ursula este menţionată ca văduvă (nobilis domina Ursula relicta Nicolai Pogan de civitate Thordensi). Aşadar, Pogány Miklós s-a stins din viaţă în intervalul 1467- 12 martie 1472, în circunstanţe care nu ne sunt cunoscute."